manitare
română
Etimologie
Din a (se) manita.
Pronunție
- AFI: /ma.ni'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului manitare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | manitare | manitări |
| Articulat | manitarea | manitările |
| Genitiv-Dativ | manitării | manitărilor |
| Vocativ | manitare | manitărilor |
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online