manita

română

Etimologie

Din manită.

Pronunție

• AFI: /ma.ni'ta/

Verb

Conjugarea verbului (se) manita
Infinitiv	a (se) manita
Indicativ prezent pers. 1 sg.	'
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) maniteze
Participiu	manitat
Conjugare	I

1. (v.refl.) (despre vin) a se altera sub acțiunea unor bacterii specifice care transformă zahărul în manită.

Cuvinte derivate

• manitare
• manitat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• amiant
• amanți
• animat
• mainat
• maniat
• mânați

Referințe

• DEX '98 via DEX online