mansuetudine

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din italiană mansuetudine < latină mansuetudo, mansuetudinis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
mansuetudine
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mansuetudine invariabil
Articulat mansuetudinea invariabil
Genitiv-Dativ mansuetudinii invariabil
Vocativ mansuetudine invariabil
  1. (livr.) blândețe, bunătate; îngăduință, răbdare; milă, omenie.


Traduceri

Referințe