mansuetudine

română

Etimologie

Din italiană mansuetudine < latină mansuetudo, mansuetudinis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului mansuetudine
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mansuetudine	invariabil
Articulat	mansuetudinea	invariabil
Genitiv-Dativ	mansuetudinii	invariabil
Vocativ	mansuetudine	invariabil

1. (livr.) blândețe, bunătate; îngăduință, răbdare; milă, omenie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online