milă

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
milă

română

Etimologie

Din slavă (veche) milŭ.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
milă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ milă mile
Articulat mila milele
Genitiv-Dativ milei milelor
Vocativ milă milelor
  1. sentiment de înțelegere și de compasiune față de suferința sau de nenorocirea cuiva; compătimire; îndurare; milostenie.
  2. ajutor, binefacere; (concr.) pomană, milostenie.
  3. stare jalnică, de compătimit în care se află cineva; mizerie.
  4. tristețe, melancolie, jale.
  5. bunăvoință, bunătate, indulgență, înțelegere.
  6. (în credințele religioase) bunăvoință și ajutor pe care Dumnezeu le acordă omului; grație divină, îndurare.

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Expresii

  • De silă, de milă sau de milă, de silă = vrând-nevrând; de voie, de nevoie
  • (A fi) vrednic de milă = (a se afla) într-o situație jalnică, (a fi) demn de compătimit
  • A-i plânge (cuiva) de milă = a fi cuprins de părere de rău pentru suferințele sau pentru starea cuiva
  • A face (cuiva) milă = a provoca compătimirea, a fi vrednic de plâns
  • A avea milă de... = a se purta cu grijă, cu menajamente față de cineva sau de ceva
  • (Ți-e) mai mare mila = a) se zice când cineva se află într-o stare demnă de compătimire; b) (cu valoare de superlativ) foarte tare (sau mult, dureros etc.)
  • (pop.) Fără milă de păcat = fără teama de a greși
  • A cere milă = a) a cerși; b) a cere îndurare, iertare
  • (pop.) A nu avea (sau a nu afla) milă (undeva sau la cineva) = a nu găsi bunăvoință (undeva sau la cineva)
  • Unde (sau pe ce) pune el mâna, pune și Dumnezeu mila, = se spune despre acela căruia îi merg toate din plin
  • (formulă întrebuințată mai ales în limbaj bisericesc) Dumnezeu (sau Domnul) să-și facă milă (de cineva sau cu cineva) = Dumnezeu să se îndure (de cineva)
  • A lăsa (pe cineva) în mila Domnului = a lăsa (pe cineva) în voia sorții, a nu se mai interesa de el
  • (fam.) Dumnezeu cu mila! = fie ce-o fi! cum o da Dumnezeu!
  • Mila Domnului! = (exclamație care exprimă satisfacția sau adeziunea cuiva) slavă Domnului!
  • (înv.) Prin (sau din, cu) mila lui Dumnezeu, = formulă de introducere la scrierile vechi, în acte administrative etc


Traduceri

Etimologie

Din poloneză mila.

Substantiv


Declinarea substantivului
milă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ milă mile
Articulat mila milele
Genitiv-Dativ milei milelor
Vocativ milă milelor
  1. unitate de măsură pentru lungimi folosită în trecut, care a variat în timp și de la o țară la alta; (azi) unitate de măsură pentru lungimi egală cu 1609,3 m, folosită în Marea Britanie și în S.U.A.

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe