mantică
română
Etimologie
Din italiană mantica, franceză mantique.
Pronunție
- AFI: /'man.ti.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului mantică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mantică | invariabil |
| Articulat | mantica | invariabil |
| Genitiv-Dativ | manticii | invariabil |
| Vocativ | mantică | invariabil |
- prezicere a viitorului pornind de la semnele cerești, zborul păsărilor, fenomenele naturale etc.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online