mantică

română

Etimologie

Din italiană mantica, franceză mantique.

Pronunție

• AFI: /'man.ti.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului mantică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mantică	invariabil
Articulat	mantica	invariabil
Genitiv-Dativ	manticii	invariabil
Vocativ	mantică	invariabil

1. prezicere a viitorului pornind de la semnele cerești, zborul păsărilor, fenomenele naturale etc.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cătănim
• măcănit
• măcinat
• mâncați

Referințe

• DEX '98 via DEX online