marșa

română

Etimologie

Din franceză marche, germană Marsch.

Pronunție

• AFI: /mar'ʃa/

Verb

Conjugarea verbului marșa
Infinitiv	a marșa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	marșez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să marșeze
Participiu	marșat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) (franțuzism) a cădea de acord, a consimți; a se lăsa antrenat într-o acțiune.
2. (v.intranz.) a se lăsa corupt.

Cuvinte derivate

• marșare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• armaș
• rămas
• săram

Referințe

• DEX '98 via DEX online