marginaliza

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din marginal + sufixul -iza.

Pronunție

  • AFI: /mar.ʤi.na.li'za/


Verb


Conjugarea verbului
(se) marginaliza
Infinitiv a (se) marginaliza
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) marginalizez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) marginalizeze
Participiu marginalizat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) situa la marginea unui obiect, a unui fenomen etc.
  2. (v.tranz.) a diminua, a reduce (pe nedrept) valoarea, importanța unei persoane, a unui lucru, a unei idei prin neglijare în mod voit, prin neluare în seamă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe