margraf

română

Variante

• marcgraf

Etimologie

Din germană Markgraf, franceză margrave.

Pronunție

• AFI: /mar'graf/

Substantiv

Declinarea substantivului margraf
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	margraf	margrafi
Articulat	margraful	margrafii
Genitiv-Dativ	margrafului	margrafilor
Vocativ	margrafule	margrafilor

1. titlu purtat în evul mediu de unii principi germani, ale căror principate erau (sau fuseseră cândva) mărci; persoană care avea acest titlu.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online