margraf
română
Variante
Etimologie
Din germană Markgraf, franceză margrave.
Pronunție
- AFI: /mar'graf/
Substantiv
| Declinarea substantivului margraf | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | margraf | margrafi |
| Articulat | margraful | margrafii |
| Genitiv-Dativ | margrafului | margrafilor |
| Vocativ | margrafule | margrafilor |
- titlu purtat în evul mediu de unii principi germani, ale căror principate erau (sau fuseseră cândva) mărci; persoană care avea acest titlu.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online