maur

română

Etimologie

Din latină Maurus. Confer germană Maure, franceză maure.

Pronunție

• AFI: /ma'ur/

Substantiv

Declinarea substantivului maur
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	maur	mauri
Articulat	maurul	maurii
Genitiv-Dativ	maurului	maurilor
Vocativ	maurule, maure	maurilor

1. persoană făcând parte din populația băștinașă care locuia în antichitate în nord-vestul Africii; persoană făcând parte din populația arabă care a cucerit în evul mediu nord-vestul Africii și o parte a Spaniei.
2. cu ten închis; negru.

Traduceri

nume dat în antichitate de romani populației băștinașe din nord-vestul Africii (berberi)

engleză: Moor (English) esperanto: maŭro (Esperanto) franceză: Maure (français) m. germană: Maure (Deutsch) m., Mohr (Deutsch) m. neerlandeză: Moor (Nederlands) poloneză: Maur (polski) m. portugheză: mouro (português), moiro (português)

rusă: мавр (mavr) m (русский) slovacă: Mavri (slovenčina) spaniolă: Moro (español) suedeză: Moor (svenska) turcă: Magribi (Türkçe)

Adjectiv

Declinarea adjectivului maur
	Singular	Plural
Masculin	maur	mauri
Feminin	maură	maure
Neutru	maur	maure

1. care aparține maurilor, privitor la mauri; mauresc, moresc.

Referințe

• DEX online

---

islandeză

(íslenska)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

• AFI: /møɥr/

Substantiv

maur, pl. maurar

1. furnică
2. căpușă

---

norvegiană

(norsk)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

maur

1. furnică