memora

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină memorare. Confer franceză mémorer.

Pronunție

  • AFI: /me.mo'ra/


Verb


Conjugarea verbului
memora
Infinitiv a memora
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
memorez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să memoreze
Participiu memorat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a reține în memorie (depunând un efort, învățând anume).

Sinonime

Antonime

Cuvinte apropiate

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe