menzil

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din turcă menzil.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
menzil
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ menzil menziluri
Articulat menzilul menzilurile
Genitiv-Dativ menzilului menzilurilor
Vocativ menzilule menzilurilor
  1. (înv.) nume dat în țările românești, înainte de introducerea căilor ferate, serviciului de transport (pentru călători și pentru corespondență); olac.


Traduceri


Substantiv

  1. curier, ștafetă.


Traduceri

Referințe