pomană

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Dare de pomană

română

Etimologie

Din slavă pomĕnŭ („memorie”).

Pronunție

  • AFI: /po'ma.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
pomană
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pomană pomeni
Articulat pomana pomenile
Dativ-Genitiv pomenii pomenilor
Vocativ ' '
  1. dar, danie, ofrandă făcute cuiva și servind, potrivit credinței creștine, la iertarea păcatelor, la mântuirea sufletului.
    Trăiește din pomana altora.
  2. (fam.) ocazie binevenită, rară, extrem de avantajoasă (sub raport material).
  3. (în ritualul creștin) praznic care se face după o înmormântare sau după un parastas și la care de obicei se dăruiesc (săracilor) diverse obiecte (ale mortului); (concr.) ceea ce se dăruiește cu acest prilej.
    Pomană de după înmormântare.
  4. parastas.

Sinonime

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

Expresii

  • A cere de pomană = a cerși
  • A-și face (milă și) pomană cu cineva = a ajuta pe cineva, a face un bine cuiva
  • A umbla după (sau a căuta) pomană = a umbla după avantaje materiale nemeritate
  • Ca la pomană = în mare număr


Traduceri

Referințe