minutar

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din minut + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /mi.nu'tar/


Substantiv


Declinarea substantivului
minutar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ minutar minutare
Articulat minutarul minutarele
Genitiv-Dativ minutarului minutarelor
Vocativ minutarule minutarelor
  1. acul care indică minutele pe ceasornic.
  2. (p.gener.) (la pl.) fiecare dintre cele două ace ale ceasornicului.


Traduceri

Anagrame

Referințe