mirare

română

Etimologie

Din verbul a (se) mira.

Pronunție

• AFI: /mi'ra.re/

Substantiv

Declinarea substantivului mirare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mirare	mirări
Articulat	mirarea	mirările
Genitiv-Dativ	mirării	mirărilor
Vocativ	'	'

1. faptul de a (se) mira.
2. nedumerire; surprindere.

   L-a cuprins mirarea.

3. (înv.) admirație.

Sinonime

• 2: nedumerire
• 3: admirație, prețuire, stimă

Cuvinte derivate

• mira
• mirabil
• mirat
• miraz
• mirăzenie

Cuvinte compuse

• punct al mirării

Cuvinte apropiate

• admira
• admirabil
• admirare
• admirat
• admirație

Locuțiuni

• (loc. adj. și adv.) De mirare = surprinzător, uimitor.
• (loc. adj.) (Vrednic) de mirare = care merită admirație; minunat, admirabil.

Expresii

• N-ar fi de mirare să... = e posibil să..., ne putem aștepta să...
• (pop.) A-i fi cuiva de(-a) mirare(a) = a fi nedumerit, surprins, a se mira

Traduceri

faptul de a (se) mira

arabă: عجب (العربية) (ʕájab) m. armeană: հրաշք (հայերեն) (hrašk’) catalană: meravella (català) f. cehă: div (čeština) m., zázrak (čeština) m. chineză: 奇蹟 (中文), 奇迹 (中文) (qíjī) coreeană: 놀라움 (한국어) (nollaum), 경이 (한국어) (gyeong-i) croată: čudo (hrvatski) engleză: wonder (English), surprise (English) finlandeză: ihme (suomi) franceză: merveille (français) f. friziană: wûnder (Frysk) n. germană: Wunder (Deutsch) n.

italiană: meraviglia (italiano) f. japoneză: 驚嘆 (日本語) (きょうたん, kyōtan), 驚異 (日本語) maghiară: csoda (magyar) neerlandeză: wonder (Nederlands) n. poloneză: cud (polski) portugheză: maravilha (português) f. rusă: чудо (русский) (čúdo) n. slovenă: čudež (slovenščina) m. spaniolă: maravilla (español) f. suedeză: under (svenska) n. swahili: maajabu (Kiswahili) turcă: hayret (Türkçe), şaşırma (Türkçe)

Referințe

• DEX online