admira

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză admirer < latină admirari.

Pronunție

  • AFI: /ad.mi'ra/


Verb


Conjugarea verbului
admira
Infinitiv a admira
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
admir
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să admire
Participiu admirat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de încântare, de stimă etc.

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe