admira

română

Etimologie

Din franceză admirer < latină admirari.

Pronunție

• AFI: /ad.mi'ra/

Verb

Conjugarea verbului admira
Infinitiv	a admira
Indicativ prezent pers. 1 sg.	admir
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să admire
Participiu	admirat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de încântare, de stimă etc.

Antonime

• disprețui, detesta, nesocoti

Cuvinte derivate

• admirabil
• admirare
• admirat
• admirativ
• admirator, admiratoare
• admirație, admirațiune

Traduceri

a admira

albaneză: admiroj (shqip) cehă: obdivovat (čeština) coreeană: 존경하다 (한국어) (jon-gyeonghada) engleză: admire (English) esperanto: admiri (Esperanto) franceză: admirer (français) germană: bewundern (Deutsch), verehren (Deutsch), hochschätzen (Deutsch) greacă: θαυμάζω (Ελληνικά) (thavmázo)

italiană: ammirare (italiano) latină: admirari (Latina) neerlandeză: aanbidden (Nederlands) portugheză: admirar (português) spaniolă: admirar (español) suedeză: beundra (svenska) turcă: beğenmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online