minunat

română

Etimologie

Din a (se) minuna.

Pronunție

• AFI: /mi.nu'nat/

Adjectiv

Declinarea adjectivului minunat
	Singular	Plural
Masculin	minunat	minunați
Feminin	minunată	minunate
Neutru	minunat	minunate

1. (adesea adverbial) care iese din comun (prin aspect, însușiri etc.); (p.ext.) care uimește prin frumusețe; încântător, splendid.
2. foarte bun, excepțional.
3. (în basme) care face minuni, care este înzestrat cu însușiri supranaturale.
4. vrăjit, fermecat.
5. mirat, surprins.

Cuvinte derivate

• minunăție

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online