minunat

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a (se) minuna.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv


Declinarea adjectivului
minunat
Singular Plural
Masculin minunat minunați
Feminin minunată minunate
Neutru minunat minunate
  1. (adesea adverbial) care iese din comun (prin aspect, însușiri etc.); (p.ext.) care uimește prin frumusețe; încântător, splendid.
  2. foarte bun, excepțional.
  3. (în basme) care face minuni, care este înzestrat cu însușiri supranaturale.
  4. vrăjit, fermecat.
  5. mirat, surprins.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe