minunat

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a (se) minuna.

Pronunție

  • AFI: /mi.nu'nat/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
minunat
Singular Plural
Masculin minunat minunați
Feminin minunată minunate
Neutru minunat minunate
  1. (adesea adverbial) care iese din comun (prin aspect, însușiri etc.); (p.ext.) care uimește prin frumusețe; încântător, splendid.
  2. foarte bun, excepțional.
  3. (în basme) care face minuni, care este înzestrat cu însușiri supranaturale.
  4. vrăjit, fermecat.
  5. mirat, surprins.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe