miticism
română
Etimologie
Din Mitică (nume propriu) + sufixul -ism.
Pronunție
- AFI: /mi.ti'ʧism/
Substantiv
| Declinarea substantivului miticism | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | miticism | miticisme |
| Articulat | miticismul | miticismele |
| Genitiv-Dativ | miticismului | miticismelor |
| Vocativ | miticismule | miticismelor |
- (fam.) atitudine, comportare, faptă, vorbă etc proprie persoanelor care se comportă ca tipul Mitică din opera lui I. L. Caragiale.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online