moacă

română

Variante

• moc

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /'mo̯a.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului moacă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	moacă	moace
Articulat	moaca	moacele
Genitiv-Dativ	moacei	moacelor
Vocativ	moacă	moacelor

1. (pop.) bâtă lungă și groasă cu măciulie la un capăt; măciucă.
2. (arg.) cap; figură.
3. (fam.) persoană (mai ales femeie) bleagă, înceată, leneșă.
4. (iht.; reg.) zglăvoacă.

Cuvinte derivate

• mocan

Expresii

• (fam.) A o lua la moacă = a primi o bătaie zdravănă

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• coama

Referințe

• DEX '98 via DEX online