modalitate

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză modalité.

Pronunție

  • AFI: /mo.da.li'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
modalitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ modalitate modalități
Articulat modalitatea modalitățile
Genitiv-Dativ modalității modalităților
Vocativ ' '
  1. procedeu, mijloc, metodă folosită în vederea realizării unui scop.
  2. (log.) determinare a caracterului necesar, contingent, posibil sau imposibil al unei judecăți.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe





bască

(euskara)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

modalitate

  1. modalitate