monarch

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : Monarch

engleză

(English)

Etimologie

Din engleză medie, care provine din franceză medie monarque, din latină târzie monarcha < greacă antică μονάρχης (monárkhēs), formă alternativă pentru μόναρχος (mónarkhos), compus din μόνος (mónos, „singur, unic”) + ἀρχός (arkhós, „conducător”).

Pronunție

  • (Anglia) AFI: /ˈmɒnək/
  • (SUA) AFI: /ˈmɑnɚk/, /ˈmɑnɑɹk/


Substantiv

monarch, pl. monarchs

  1. (ist., pol.) monarh, suveran
    It is tradition for the monarch tos attended the official opening of Parliament.
  2. (entom.) fluture monarh
  3. (în Australia; argou) poliție

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Vezi și

Referințe





neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Din latină târzie monarcha < greacă antică μονάρχης (monárkhēs), formă alternativă pentru μόναρχος (mónarkhos), compus din μόνος (mónos, „singur, unic”) + ἀρχός (arkhós, „conducător”).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
monarch
m. Singular Plural
Substantiv monarch monarchen
Diminutiv monarchje monarchjes
  1. (ist., pol.) monarh, suveran

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Vezi și

Referințe