despot

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din neogreacă δεσπωτισ (despótis), franceză despote.

Pronunție

  • AFI: /'des.pot/


Substantiv


Declinarea substantivului
despot
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ despot despoți
Articulat despotul despoții
Genitiv-Dativ despotului despoților
Vocativ despotule despoților
  1. (în antichitate și în evul mediu) conducător cu puteri discreționare; tiran.
  2. (fig.) persoană excesiv de autoritară, care, în acțiunile sale, nu ține seama de alții, care vrea să-și impună cu orice preț voința.
  3. (în imperiul bizantin) guvernator autonom al unei provincii, al unui ținut.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe