monocord

română

Etimologie

Din franceză monocorde < latină monochordum, germană Monochord.

Pronunție

• AFI: /mo.no'kord/

Adjectiv

Declinarea adjectivului monocord
	Singular	Plural
Masculin	monocord	monocorzi
Feminin	monocordă	monocorde
Neutru	monocord	monocorde

1. (despre instrumente muzicale; adesea substantivat) care are o singură coardă; care vibrează într-un singur ton.
2. (fig.) (despre opere literare, artistice) monoton, inexpresiv.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului monocord
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	monocord	monocorduri
Articulat	monocordul	monocordurile
Genitiv-Dativ	monocordului	monocordurilor
Vocativ	monocordule	monocordurilor

1. străvechi instrument muzical cu o singură coardă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online