monocord
Etimologie
Din franceză monocorde < latină monochordum, germană Monochord.
Pronunție
- AFI: /mo.no'kord/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului monocord | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | monocord | monocorzi |
| Feminin | monocordă | monocorde |
| Neutru | monocord | monocorde |
- (despre instrumente muzicale; adesea substantivat) care are o singură coardă; care vibrează într-un singur ton.
- (fig.) (despre opere literare, artistice) monoton, inexpresiv.
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului monocord | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | monocord | monocorduri |
| Articulat | monocordul | monocordurile |
| Genitiv-Dativ | monocordului | monocordurilor |
| Vocativ | monocordule | monocordurilor |
- străvechi instrument muzical cu o singură coardă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online