moralistă
română
Etimologie
Din moralist.
Pronunție
- AFI: /mo.ra'lis.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului moralistă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | moralistă | moraliste |
| Articulat | moralista | moralistele |
| Genitiv-Dativ | moralistei | moralistelor |
| Vocativ | moralisto | moralistelor |
- gânditoare, scriitoare etc. care se preocupă de probleme de morală.
- (fam.; peior.) persoană căreia îi place să dea sfaturi cicălitoare, să dojenească mereu.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online