moralist
Etimologie
Din franceză moraliste.
Pronunție
- AFI: /mo.ra'list/
Substantiv
| Declinarea substantivului moralist | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | moralist | moraliști |
| Articulat | moralistul | moraliștii |
| Genitiv-Dativ | moralistului | moraliștilor |
| Vocativ | moralistule | moraliștilor |
- filozof, gânditor, scriitor etc. care se preocupă de probleme de morală.
- (fam.; peior.) persoană căreia îi place să dea sfaturi cicălitoare, să dojenească mereu.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online