muceniță

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din slavă (veche) mučenica.

Pronunție

  • AFI: /mu.ʧe'ni.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
muceniță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ muceniță mucenițe
Articulat mucenița mucenițele
Genitiv-Dativ muceniței mucenițelor
Vocativ muceniță mucenițelor
  1. mucenică.


Traduceri

Anagrame

Referințe