năbădăi
română
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Pronunție
- AFI: /nə.bə.dəj/
Substantiv
- (pop. și fam.) acces de furie, de mânie.
- (pop.) criză epileptică.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc.adj.) Cu năbădăi = năbădăios.
Expresii
- A băga (pe cineva) în năbădăi = a) a înspăimânta; b) a face să-și piardă calmul, stăpânirea de sine
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din a (se) năbădăi.
Pronunție
- AFI: /nə.bə.də'i/
Verb
| Conjugarea verbului (se) năbădăi | |
| Infinitiv | a (se) năbădăi |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) năbădăiesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) năbădăiască |
| Participiu | năbădăit |
| Conjugare | IV |
- (v.refl.) (rar; despre animale) a manifesta neastâmpăr; a se frământa, a se agita.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online