năimitor

română

Etimologie

Din a năimi + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /nə.i.mi'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului năimitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	năimitor	năimitori
Articulat	năimitorul	năimitorii
Genitiv-Dativ	năimitorului	năimitorilor
Vocativ	năimitorule	năimitorilor

1. (reg.) persoană care angajează pe cineva pentru o muncă (temporară).
2. persoană angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• mornăiți
• româniți

Referințe

• DEX '98 via DEX online