năzuință

română

Etimologie

Din a năzui + sufixul -ință.

Pronunție

• AFI: /nə.zu'in.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului năzuință
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	năzuință	năzuințe
Articulat	năzuința	năzuințele
Genitiv-Dativ	năzuinței	năzuințelor
Vocativ	năzuință	năzuințelor

1. dorință puternică și consecvență spre ceva; aspirație, tendință.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online