năzui

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Etimologie necunoscută. Confer maghiară néz.

Pronunție

  • AFI: /nə.zu'i/


Verb


Conjugarea verbului
năzui
Infinitiv a năzui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
năzuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să năzuiască
Participiu năzuit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a tinde cu străduință către ceva; a aspira, a râvni.
  2. (v.refl. intranz.) (reg.) a se strădui, a se trudi; a încerca.
  3. (v.intranz.) (înv.) a se îndrepta spre cineva sau undeva după ajutor, a recurge, a apela la sprijinul, bunăvoința, îndurarea cuiva.
  4. (v.intranz.) (înv. și reg.) a se îndrepta, a se duce spre..., a țintiajungă la...

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe