năsturel
Aspect
Etimologie
Pronunție
- AFI: /nəs.tu'rel/
Substantiv
Declinarea substantivului năsturel | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | năsturel | năsturei |
Articulat | năsturelul | năstureii |
Genitiv-Dativ | năsturelului | năstureilor |
Vocativ | năsturelule | năstureilor |
- diminutiv al lui nasture; năsturaș.
- O hăinuță cu năsturei metalici.
- (bot.) (Nasturtium officinale) plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina târâtoare, cu flori mici, albe, grupate în inflorescențe bogate, întrebuințată ca salată și ca plantă medicinală.
Sinonime
- 1: năsturaș, (reg.) bumbișor, bumbușor
- 2: (bot.) cardama, (reg.) bobâlnic, brâncuță, creson, hreniță, năsturea, măcriș-de-baltă
Cuvinte apropiate
Traduceri
năsturaș
|
plantă; floare
Referințe
- DEX '98 via DEX online