indecență
Etimologie
Din franceză indécence < latină indecentia.
Pronunție
- AFI: /in.de'ʧen.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului indecență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | indecență | indecențe |
| Articulat | indecența | indecențele |
| Genitiv-Dativ | indecenței | indecențelor |
| Vocativ | indecență | indecențelor |
- lipsă de decență, de bună-cuviință; vorbă, faptă, purtare necuviincioasă; necuviință, nerușinare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online