nemeș
română
Etimologie
Din maghiară nemes.
Pronunție
- AFI: /'ne.meʃ/
Substantiv
| Declinarea substantivului nemeș | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | nemeș | nemeși |
| Articulat | nemeșul | nemeșii |
| Genitiv-Dativ | nemeșului | nemeșilor |
| Vocativ | nemeșule | nemeșilor |
- (adesea adjectival) denumire dată în Moldova, în evul mediu, stăpânilor de pământ fără titluri nobiliare.
- denumire dată în Transilvania, în evul mediu, nobililor mici și mijlocii; (p.ext.) denumire dată membrilor clasei stăpânitoare.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online