nemeș

română

Etimologie

Din maghiară nemes.

Pronunție

• AFI: /'ne.meʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului nemeș
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	nemeș	nemeși
Articulat	nemeșul	nemeșii
Genitiv-Dativ	nemeșului	nemeșilor
Vocativ	nemeșule	nemeșilor

1. (adesea adjectival) denumire dată în Moldova, în evul mediu, stăpânilor de pământ fără titluri nobiliare.
2. denumire dată în Transilvania, în evul mediu, nobililor mici și mijlocii; (p.ext.) denumire dată membrilor clasei stăpânitoare.

Cuvinte derivate

• nemeșesc
• nemeșie

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online