Sari la conținut

normator

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din a norma + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /nor.ma'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
normator
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ normator normatori
Articulat normatorul normatorii
Genitiv-Dativ normatorului normatorilor
Vocativ normatorule normatorilor
  1. persoană calificată în stabilirea și calcularea normelor de muncă într-o întreprindere.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe