norma

română

Etimologie

Din normă.

Pronunție

• AFI: /nor'ma/

Verb

Conjugarea verbului norma
Infinitiv	a norma
Indicativ prezent pers. 1 sg.	normez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să normeze
Participiu	normat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a determina cantitatea de muncă necesară pentru efectuarea unui produs, pentru executarea unei operații sau o cantitate de produse care trebuie să fie obținută într-o unitate de timp în anumite condiții tehnico-organizatorice.
2. (v.tranz.) a stabili cantitatea de materie primă, de combustibil etc. necesară pentru obținerea unui produs.
3. (v.tranz.) a supune unei norme, a stabili ceva prin norme.

Cuvinte derivate

• normare
• normat
• normator

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ornam

Referințe

• DEX '98 via DEX online