Sari la conținut

năzuință

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din a năzui + sufixul -ință.

Pronunție

  • AFI: /nə.zu'in.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
năzuință
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ năzuință năzuințe
Articulat năzuința năzuințele
Genitiv-Dativ năzuinței năzuințelor
Vocativ năzuință năzuințelor
  1. dorință puternică și consecvență spre ceva; aspirație, tendință.


Traduceri

Referințe