oțărime

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a (se) oțărî + sufixul -ime.

Pronunție

  • AFI: /o.ʦə'ri.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
oțărime
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ oțărime invariabil
Articulat oțărimea invariabil
Genitiv-Dativ oțărimii invariabil
Vocativ oțărime invariabil
  1. (înv.) supărare mare; amărăciune.


Traduceri

Anagrame

Referințe