oțărime

română

Etimologie

Din a (se) oțărî + sufixul -ime.

Pronunție

• AFI: /o.ʦə'ri.me/

Substantiv

Declinarea substantivului oțărime
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	oțărime	invariabil
Articulat	oțărimea	invariabil
Genitiv-Dativ	oțărimii	invariabil
Vocativ	oțărime	invariabil

1. (înv.) supărare mare; amărăciune.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• aromite

Referințe

• DEX '98 via DEX online