obijdui

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din slavă (veche) obiždon (prezent indicativ al lui obidĕti).

Pronunție

  • AFI: /o.biʒ.du'i/


Verb


Conjugarea verbului
obijdui
Infinitiv a obijdui
Indicativ prezent
pers. 1 sg. 		obijduiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg. 		să obijduiască
Participiu obijduit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (înv.) a asupri, a împila.
  2. (v.tranz.) a nedreptăți, a jigni, a ofensa.

Cuvinte derivate


Traduceri

Traduceri

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=obijdui&oldid=754452”