odontometru

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză odontomètre, germană Odontometer.

Pronunție

  • AFI: /o.don.to'me.tru/


Substantiv


Declinarea substantivului
odontometru
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ odontometru odontometre
Articulat odontometrul odontometrele
Genitiv-Dativ odontometrului odontometrelor
Vocativ odontometrule odontometrelor
  1. mic instrument din metal, celuloid, material plastic sau carton, care servește la măsurarea dantelurii unei mărci poștale.


Traduceri

Referințe