orânduitoare

română

Etimologie

Din orânduitor.

Pronunție

• AFI: /o.rɨn.du.i'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului orânduitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	orânduitoare	orânduitoare
Articulat	orânduitoarea	orânduitoarele
Genitiv-Dativ	orânduitoarei	orânduitoarelor
Vocativ	orânduitoareo	orânduitoarelor

1. (înv.) persoană care orânduiește, care organizează; organizatoare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online