orânduitor

română

Etimologie

Din a orândui + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /o.rɨn.du.i'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului orânduitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	orânduitor	orânduitori
Articulat	orânduitorul	orânduitorii
Genitiv-Dativ	orânduitorului	orânduitorilor
Vocativ	orânduitorule	orânduitorilor

1. (înv.) persoană care orânduiește, care organizează; organizator.

Cuvinte derivate

• orânduitoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online