oralitate

română

Etimologie

Din oral + sufixul -itate. Confer italiană oralitá.

Pronunție

• AFI: /o.ra.liˈta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului oralitate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	oralitate	invariabil
Articulat	oralitatea	invariabil
Genitiv-Dativ	oralității	invariabil
Vocativ	oralitate	invariabil

1. calitate a stilului unei scrieri beletristice de a părea vorbit, dând expunerii un caracter spontan și viu atât în dialogurile care notează particularitățile vorbirii personajelor, cât și în narațiunea propriu-zisă; ansamblu de particularități ale limbii vorbite, ale graiului viu.

Cuvinte compuse

• principiul oralității

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• alterațio

Referințe

• DEX '98 via DEX online