nota

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză noter < latină notare.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
nota
Infinitiv a nota
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
notez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să noteze
Participiu notat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a însemna, a consemna ceva în scris.
  2. (v.tranz.) a însemna, a marca ceva prin semne, simboluri etc.
  3. (v.tranz.) a transcrie o melodie cu ajutorul notelor și a altor semne convenționale.
  4. (v.tranz.) a aprecia pe cineva sau rezultatele cuiva prin note, calificative.
  5. (v.tranz.) a însemna pe cineva undeva în vederea sancționării lui.
  6. (v.tranz.) a semnala, a sublinia ceva; a reține, a memora.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe