ordonatoare
română
Etimologie
Din ordonator.
Pronunție
- AFI: /or.do.na'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului ordonatoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ordonatoare | ordonatoare |
| Articulat | ordonatoarea | ordonatoarele |
| Genitiv-Dativ | ordonatoarei | ordonatoarelor |
| Vocativ | ordonatoareo | ordonatoarelor |
- conducătoare a unei instituții bugetare, centrală sau locală, care are dreptul să dispună de creditele bugetare aprobate prin planul de venituri și de cheltuieli al instituției.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online