orfism

română

Etimologie

Din franceză orphisme.

Pronunție

• AFI: /orˈfism/

Substantiv

Declinarea substantivului orfism
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	orfism	invariabil
Articulat	orfismul	invariabil
Genitiv-Dativ	orfismului	invariabil
Vocativ	orfismule	invariabil

1. curent religios din Grecia antică, care preconiza dualismul suflet-corp și credința în metempsihoză.
2. curent în pictură care susține primatul culorii pure ca mijloc de exaltare a luminozității și a dinamismului.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online