Sari la conținut

dualism

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză dualisme.

Pronunție

  • AFI: /du.a'lism/


Substantiv


Declinarea substantivului
dualism
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dualism invariabil
Articulat dualismul invariabil
Genitiv-Dativ dualismului invariabil
Vocativ dualismule invariabil
  1. concepție, doctrină care consideră ca principiu al existenței două elemente diferite și ireductibile, materia și spiritul.
  2. (impr.) dualitate.
  3. formă de conducere statală realizată, în 1867, printr-o uniune personală între Austria și Ungaria.


Traduceri

Referințe