Sari la conținut

organum

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză organum.

Pronunție

  • AFI: /or'ga.num/


Substantiv


Declinarea substantivului
organum
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ organum invariabil
Articulat organumul invariabil
Genitiv-Dativ organumului invariabil
Vocativ organumule invariabil
  1. una dintre formele cele mai vechi ale muzicii pe mai multe voci distincte, care consta dintr-un contrapunct improvizat pe o temă de cânt liturgic.


Traduceri

Referințe