contrapunct
română
Etimologie
Din italiană contrappunto, franceză contrepoint.
Pronunție
- AFI: /kon.tra'punkt/
Substantiv
| Declinarea substantivului contrapunct | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | contrapunct | invariabil |
| Articulat | contrapunctul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | contrapunctului | invariabil |
| Vocativ | contrapunctule | invariabil |
- tehnică în compoziția muzicală, constând în suprapunerea a două sau mai multe linii melodice de sine stătătoare, având fiecare un înțeles propriu, dar formând laolaltă un tot organic; polifonie, contratemă.
- știința care se ocupă cu studiul regulilor contrapunctului.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online