pocni

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din poc + sufixul (ă)ni.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
pocni
Infinitiv a pocni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
pocnesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să pocnească
Participiu pocnit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a răsuna cu un zgomot scurt și sec; a detuna.
  2. (v.intranz.) (despre uși, ferestre etc.) a se izbi, a se trânti cu putere și cu zgomot.
  3. (v.intranz.) (fig.) a izbucni pe neașteptate, a se declanșa.
  4. (v.intranz.) (despre încheieturi, oase, degete) a trosni (prin întindere sau răsucire).
  5. (v.tranz. și intranz.) (adesea fig.) a lovi scurt și cu putere.
  6. (v.tranz.) a lovi drept în țintă.
  7. (v.intranz.) a se sparge, a crăpa (cu violență și zgomot).
  8. (v.intranz.) a se rupe (prin întindere, solicitare prea mare etc.).

Cuvinte derivate

Expresii

  • A-i pocni cuiva fălcile = a-i trosni cuiva fălcile


Traduceri

Referințe