pălăvrăgi

română

Etimologie

Derivat regresiv din palavragiu.

Pronunție

• AFI: /pə.lə.vrə'ʤi/

Verb

Conjugarea verbului pălăvrăgi
Infinitiv	a pălăvrăgi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	pălăvrăgesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să pălăvrăgească
Participiu	pălăvrăgit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) a spune lucruri fără importanță, a vorbi mult și fără rost; a flecări, a trăncăni.

Sinonime

• flecări

Cuvinte derivate

• palavragiu
• palavră
• pălăvrăgire

Traduceri

a spune palavre

catalană: garlar (català) engleză: babble (English), jabber (English) esperanto: babili (Esperanto) finlandeză: lörpötellä (suomi) franceză: babiller (français) germană: plaudern (Deutsch), babbeln (Deutsch)

italiană: chiacchierare (italiano) neerlandeză: babbelen (Nederlands) portugheză: grulhar (português) spaniolă: charlar (español) suedeză: babbla (svenska), pladdra (svenska) turcă: saçmalamak (Türkçe)

Referințe

• DEX online