paner

română

Etimologie

Din neogreacă πανερι (panéri).

Pronunție

• AFI: /pa'ner/

Substantiv

Declinarea substantivului paner
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	paner	panere
Articulat	panerul	panerele
Genitiv-Dativ	panerului	panerelor
Vocativ	panerule	panerelor

1. obiect făcut dintr-o împletitură de nuiele, de foi de papură, de rafie etc., de obicei mai mic decât coșul, în care se transportă sau se păstrează diverse obiecte (alimente).

Cuvinte derivate

• paneraș

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online